I
Dincolo de etichete: Jurnal de părinte
Se spune că unii copii vin pe lume cu hărți gata desenate. Al meu a venit ca o busolă care se învârte în toate direcțiile, îndrăgostită de Nord, de Sud și de tot ce se află între ele. Cum e să crești un copil care simte totul mai tare? E ca și cum ai învăța să îmbrățișezi un fulger.
Să fii adăpostul unei scântei vii care pulsează conectată direct la pulsul vibrant al lumii și care refuză cu încăpățânare să devină cenușă. Înveți, zi de zi, că rolul tău nu este să-i stingi lumina ca să-l faci mai ușor de înțeles pentru ceilalți, ci să-i fii ancoră atunci când propria lui intensitate îl copleșește. Să-i ții ecranul lumii la un volum mai mic, în timp ce inima lui bate la maximum.