Copilul neîmblânzit

Poate că ai un copil „neîmblânzit”Cel ce spune liber tot ce gândește,Cel ce pare că nu vrea să asculteCând răbdarea greu se mai găsește.

Cel ce vrea să facă totul singur,Fără niciun fel de ajutor,Încăpățânat din fire, în acele zile,Care îți întoarce lumea pe dos.

Cel pe care mulți îl numesc „obraznic”,La care străinii dau ochii peste cap,Cel etichetat adesea ca „dificil”,Care plânge și strigă de neîmpăcat.

Dar adesea lumea uităCă aceștia nu-s deloc „sălbatici”,Sunt doar niște pui de om ce-nvațăȘi, la urma urmei, sunt pur și simplu copii.

Ei sunt cei ce simt totul profund,Cei cu o voce ce puternic va suna,Vor deschide drum cu inima lor mareȘi în fața nedreptății nu vor ceda.